Cum citesc oamenii din HR un CV

Îţi faci un CV aşa cum crezi că e mai bine şi speri că vei fi chemat la un interviu pe baza lui. Cum se uită însă la el cei cărora le trec prin mână sute de CV-uri zilnic?

 

Raluca Brăgărea – Head of Communications British Embassy in Bucharest.

http://blogs.fco.gov.uk/roller/bragarea/

Atunci când citesc un CV, mă uit în primul rând la coerenţa experienţei academice şi profesionale, să văd că există un fir roşu între ele, dar nu neapărat de genul „A făcut Politehnica şi a devenit inginer”. Mai degrabă mă uit la competenţele pe care o şcoală ar trebui să le ofere persoanei respective şi la parcursul profesional care ar trebui să derive din acest set de competenţe.

De obicei, parcurg rubricile în ordinea aceasta: experienţa profesională, educaţie, limbi străine, proiecte colaterale de formare profesională, inclusiv voluntariat, date personale etc.

Mă impresionează un CV aerisit, cu principalele elemente scoase în evidenţă, cu un limbaj fără greşeli gramaticale şi cu o lungime rezonabilă. Un CV mai mare de două pagini este pentru mine o inabilitate de a sumariza parcursul profesional al cuiva.

Lipsa de corelare între anii formativi (de şcoală) şi cei profesionali, umflarea rezultatelor (nu observ acest lucru întotdeauna, evident, de aceea interviul este crucial), stufoşenia documentului (vezi pct. 3), greşelile de gramatică – toate acestea mă pot face să dau deoparte un CV ca neinteresant.

Îngrămadirea informaţiei, folosirea prea multor caractere de litera, textele interminabile sunt la rândul lor elemente deranjante în parcurgerea CV-ului unui condidat.

Recomandare: http://alec.co.uk – un site care te poate ajuta să îţi faci un CV bun.

Mihai Pap – Autor al cărţii Concediază-ţi şeful, sub pseudonimul Stefan Murgeanu, şi al blogului http://www.concediazatiseful.ro

Când mă uit prima dată pe un CV, citesc cele mai recente experienţe profesionale şi cuvinte cheie relevante pentru ceea ce caut eu. Parcurg rubricile în următoarea ordine: Experienţă, educaţie, abilităţi.

Îmi atrage atenţia o scrisoare de intenţie clară, relevantă, personalizată, directă, sinceră, simplă, iar în CV îmi atrage imediat atenţia în mod neplăcut încărcătura inutilă (prea multe detalii) sau lipsa informaţiilor esenţiale (de obicei, dacă dau peste un CV unde nu scrie nimic la responsabilităţile jobului anterior, fie chiar şi voluntariat, nici nu mai pierd vremea).

Dau deoparte un CV dacă văd informaţii lipsă sau informaţii irelevante şi, bineînţeles, greşeli gramaticale. Depinde şi de post, desigur.

Un CV trebuie să fie uşor de citit, cu informaţiile bine, simplu şi logic structurate. Fără informaţii inutile (şcoala generală, de exemplu) şi cu joburile anterioare trecute în ordine invers cronologică, obligatoriu.

Ionuţ Andrişan – Managing partner – HR Cloud (hrcloud.ro)

http://ionutandrisan.wordpress.com – blog personal

În general, pentru fiecare poziţie sunt anumite cunostinţe necesare. Atunci când citesc un CV, caut cuvinte cheie din care să reiasă dacă au sau nu cunoştinţele respective. Citesc rubricile  în ordinea în care sunt puse pe CV.  Dacă informaţia nu e relevantă, nu citesc până la capăt. Dacă e interesant, citesc şi de două ori anumite porţiuni.

Ţin foarte mult la formulare şi la atenţia cu care e făcut CV-ul.  O propoziţie bine legată şi un aspect frumos nu ies neapărat în evidenţă, însă în mod sigur un dezacord, o greşeală gramaticală şi un aspect neîngrijit îmi vor atrage atenţia şi îmi vor scădea interesul pentru persoana respectivă.

În general, nu dau deoparte un CV pentru greşelile tehnice din el. Dacă angajez un inginer, de exemplu, mă interesează în primul rând să aibă cunoştinţe pe domeniul lui şi abilităţile necesare postului respectiv. Lipsa de informaţie e singurul lucru care mă face să îl dau deoparte.

Două lucruri mă deranjează foarte mult: un CV gol şi un CV plin. Un CV plin de lucruri inutile mă face să-mi pierd timpul şi îmi ia atenţia de la informaţiile care mă interesează.  Poveştile de la fostul loc de muncă, aspiraţii de genul „vreau peste 2 ani să mai am un copil” sau „la prima oră porneam calculatorul şi apoi mă apucam de treabă” sunt absolut neinteresante. La cealaltă extremă, foarte des întalnesc oameni care vin cu o jumatate de CV care cuprinde două rânduri în plus faţă de informaţiile din buletin. Se merge pe ideea că detaliile se dau la interviu – o idee greşită. Ca să poţi da detaliile alea, ai nevoie sa ajungi la interviu şi, cu un CV tip buletin, în cel mai bun caz poţi aplica pentru poziţii compensate cu salariul minim şi bonuri de masă. Un CV bun e unul echilibrat în ceea ce priveşte informaţia.

Mădălina Uceanu – Career Coach & Senior HR Advisor la CareerAdvisor.ro

În general, locul de muncă actual sau tot ce înseamnă istorie profesională sunt primele elemente care atrag atenţia. Bineînţeles că este foarte importantă şi forma grafică a CV-ului şi dificultatea/uşurinţa cu care poţi identifica la o primă vedere informaţiile esenţiale.

Nu există o regulă vizavi de rubrici, însă, în general, ca structură a CV-ului, este ideal să fie concentrată prima parte pe experienţă şi competenţe, nu neapărat studii. Acestea sunt o informaţie necesară, însă faptul că ele sunt scoase în evidenţă poate da două indicii:

1 – experienţa nu este prea extinsă;

2 – studiile pot limita domeniul sau indica o anumită preferinţă a candidatului pentru a-şi utiliza mai bine cunostinţele acumulate pe parcursul studiilor.

Sunt deranjante şabloanele, atât la nivel de formă grafică a CV-ului, dar şi sublinierea calităţilor, care de fapt pot fi evaluate doar în interviu şi în colaborarea ulterioară cu candidatul respectiv.

Magda Nedelea – Consultant și trainer la www.mgnconsulting.ro

Prima dată mă uit la felul în care este paginat şi numărul de pagini şi arunc o privire de ansamblu asupra rubricii care mă interesează cel mai mult. Aceste aspecte arată nivelul de cultură al candidatului. Pe scurt, cât de bine a învăţat la scoală. E vorba de respectarea alineatelor, a spaţiilor între paragrafe, poziţionarea acestora, punctul şi virgula, ordinea rubricilor şi, în mare, cât de bine exprimă candidatul ceea ce caut eu.

Mă interesează apoi să ştiu cine este candidatul: numele, vârsta, starea civila, datele demografice. În funcţie de acestea, mă îndrept fie spre experienţa de lucru, fie studii, în cazul studenţilor, cât şi spre activităţi gen sport, voluntariat, job-uri de vară, activitati extra-scolare. Acestea din urma arată în linii mari nivelul vieţii sociale şi personale.

Îmi atrag atenţia lucrurile pe care le-am specificat în descrierea sarcinilor job-ului respectiv. Candidatul ar trebui să ia în considerare cerinţele specificate de către angajator. Dacă corespunde acestora, să le formuleze. Din păcate, de cele mai multe ori, se întamplă să-mi atragă atenţia greşelile gramaticale sau prezentările exagerate sau copiate. În principiu, dacă un CV nu-mi poate oferi ceea ce caut, atunci îl resping de la prima privire de ansamblu.

Un angajator e interesat să vadă ce cunoştinţe ai, ce ştii să faci şi la ce nivel ştii să faci ceea ce el caută. Într-un cuvânt, COMPETENŢELE candidatului. Competenţa înseamnă cunoştinţe, abilităţi şi atitudini. Fiecare om se găseşte pe scala competenţei la un anumit nivel. De exemplu, un student are un nivel ridicat de cunoştinţe, puţine abilităţi şi o atitudine idealistică asupra muncii, pentru că nu are experienţă. Sfatul meu este să caute un job care solicită puţină experienţă şi să-şi arate interesul în scris pentru a dezvolta competenţe.

Apreciez foarte mult intr-un CV exprimarile sincere, concise şi corect formulate.

Author: Liderii de Maine

Prenume Nume Email address:

Share This Post On

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vorba care ne inspira... – Cum citesc oamenii din HR un CV - […] CITESTE mai multe AICI […]

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *